METODE DIDACTICE INTERACTIVE ŞI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII

            „METODELE DIDACTICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE INTERACTIVĂ ÎN GRUP sunt: metoda predării/învăţării reciproce (Palinscar); metoda mozaicului (Jigsaw); STAD – Metoda învăţării pe grupe mici; metoda cubului; Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat; metoda piramidei; învăţarea dramatizată; Schimbă perechea (Share-pair circles); Gândiţi/Lucraţi în perechi/Prezentaţi; Turul Galeriei etc.” (Massari, 2009, p. 42).

            METODA MOZAIC

            „Metoda mozaic presupune pregătirea unui text adecvat învăţării prin cooperare şi o anumită dinamică a grupurilor formate. Această metodă, cu valenţe formative, se desfăşoară urmând câteva etape de principiu:

1. Clasa se grupează aleator în grupuri de câte 4-5 elevi (numite grupuri originare/grupuri "casă"/grupuri iniţiale), în funcţie de numărul părţilor în care se împarte conţinutul lecţiei; fiecare elev din grup primeşte un număr de ordine.

2. Se discută pe scurt conţinutul de însuşit, precizându-se şi părţile alcătuitoare, numerotate şi ele cu tot atâtea numere câte au grupurile iniţiale.

3. Se distribuie materialul de învăţat, precizându-se că el trebuie predat de către elevi, fiecare membru al grupului trebuind să se ocupe de partea de conţinut care are acelaşi număr de ordine pe care îl deţine el.

4. Se constituie grupurile "expert", alcătuite din elevi care au acelaşi număr (grupul numerelor 1, grupul numerelor 2 etc.), iar ei îşi însuşesc, prin colaborare, partea care le revine conform numărului de ordine.

5. Se reconstituie grupurile "casă", fiecare membru predând sistematic partea care i-a revenit în grupul expert, tot el organizând exersarea de către ceilalţi.

6. Educatorul întreprinde evaluarea şi face recomandări.

Dintre avantajele acestei metode, se pot enumera: flexibilitatea şi lateralitatea gândirii;

stimularea ideilor nonconformiste; întărirea încrederii în forţele proprii etc.” (Massari, 2014, p. 69).

            SCHIMBĂ PERECHEA

            „Schimbă perechea (Share-pair circles) este o metodă de lucru pe perechi. Strategia didactică proiectată determină următoarele etape de derulare:

1. Etapa organizării colectivului în două grupe egale. Fiecare elev ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Se formează două cercuri concentrice, elevii fiind faţă în faţă pe perechi.

2. Etapa prezentării şi explicării problemei. Cadrul didactic oferă cazurile pentru studiu, problemele de rezolvat sau situaţiile didactice şi explică importanţa soluţionării.

3. Etapa de lucru în perechi. Fiecare pereche discută şi apoi comunică ideile. Cercul din exterior se roteşte în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche. Se continuă până când se ajunge la partenerii iniţiali sau se termină întrebările. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al clasei. Fiecare se implică în activitate şi îşi aduce contribuţia la rezolvarea sarcinii.

4. Etapa analizei ideilor şi a elaborării concluziilor. În acest moment, clasa se regrupează şi se analizează ideile emise. Cadrul didactic realizează împreună cu elevii o schemă a concluziilor obţinute” (Massari, 2009, p. 56).

         „METODELE DE REZOLVARE DE PROBLEME PRIN STIMULAREA CREATIVITĂŢII sunt: brainstorming (asaltul de idei); explozia stelară (starbursting); metoda pălăriilor gânditoare; caruselul; multi-voting; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Philips 6 – 6; Tehnica 6 – 3 – 5 (Brainwriting); controversa creativă; acvariul (fishbowl); focus-grup; patru colţuri (four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi etc.” (Massari, 2009, p. 42).

            BRAINSTORMING

           „Nu este practic o metodă didactică, ci o metodă de stimulare a creativităţii ce se poate insinua în discuţii, dezbateri şi – în general – atunci când se urmăreşte formarea la elevi a unor calităţi imaginative, creative şi chiar a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism). Metoda asaltului de idei (brain = creier, storm =  furtună, asalt) are drept caracteristică separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, de evaluare a acestora (care are loc ulterior). De aceea şi este supranumită metoda evaluării amânate sau filosofia marelui DA, întrucât, pe moment, este reţinută orice idee, se acceptă totul, nu se respinge nimic. Metoda se bazează pe un resort psihic elementar: mecanismul deblocării capacităţii creative prin abrogarea – pentru moment – a examinării imediate, obiective, raţionale a ideilor emise. Într-un fel, are loc o eliberare a imaginaţiei, prin anularea cenzurii intelective. În general, o şedinţă de brainstorming începe prin enunţarea unei probleme, după care, în mod spontan, se emit soluţii, fără preocuparea validităţii acestora. Scopul central îl reprezintă enunţarea a cât mai multe puncte de vedere, căci nu calitatea contează, ci cantitatea. De aceea, se admit şi ideile aşa-zis bizare, nonstandard.

            Ideile care se emit pot fi derivate pe mai multe căi (cf. Pânişoară, 2001, p. 104):

- calea progresiv-liniară, ce presupune evoluţia unei idei prin completarea ei succesivă, până la emiterea ideii „finale”;

- calea catalitică, prin care ideile sunt derivate prin analogie sau prin apariţia unei idei noi, opuse celei iniţiale;

- calea mixtă, prin care se dezvoltă soluţii complementare sau chiar opuse celei avansate anterior.

            Nimeni nu are însă voie să critice, să contrazică, să ironizeze, să amendeze ideile colegilor. Vor fi antrenaţi chiar şi membrii „cuminţi” ai grupului, pentru a li se da şansa de a se manifesta. Cadrul didactic care iniţiază un „moment” didactic de timp brainstorming trebuie să probeze suficient tact pedagogic, să propună spre rezolvare probleme care prezintă un interes real. Evaluarea propriu-zisă a soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp, prin compararea şi selectarea ideilor valabile sau prin combinarea acestora în complexe explicative sau operaţionale adecvate pentru problema pusă” (Cucoş, 2014, p. 350).

            METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

       „Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats). Copiii se împart în şase grupe (pentru şase pălării). Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie colorate pentru a-i atrage pe elevi. Ca mijloace vor fi folosite şase pălării „gânditoare”, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Fiecare culoare reprezintă un rol. Pălăria albastră reprezintă liderul, managerul, cel ce conduce jocul; şi este responsabil cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albă reprezintă povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului şi manifestă o atitudine neutră, obiectivă, concentrată pe fapte, obiective şi imagini clare. Pălăria roşie reprezintă psihologul care îşi exprimă sentimentele faţă de personajele întâlnite, este cel care dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor. Pălăria neagră este criticul, concentrat pe aprecierea negativă/pesimistă a lucrurilor, care se exprimă prudent, avertizează şi judecă. Pălăria verde reprezintă gânditorul, care oferă soluţii alternative, exprimă idei noi, stimulând gândirea creativă. Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, creează finalul şi oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă.

            Dintre avantajele metodei, amintim: angajarea profundă a tuturor forţele psihice de cunoaştere, dezvoltarea gândirii critice, manifestarea empatiei faţă de anumite personaje etc.” (Massari, 2014, p. 70).

            UN EXEMPLU DE APLICARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

CLASA: a II-a

ARIA CURRICULARĂ: LIMBĂ ŞI COMUNICARE

TEMA: „Căţeluşul şchiop”, de Elena Farago

Pe catedră există şase pălării de culori diferite. Pentru fiecare pălărie va fi numit câte un copil care va răspunde cerinţei de sub pălărie.

1. Pălăria albă – INFORMEAZĂ

·         Ce informaţii avem despre “căţeluşul şchiop”? Dar despre copii?

·         Ce informaţii lipsesc sau nu le cunoaştem?

Răspuns posibil: Nu ştim care a fost motivul pentru care copilul l-a lovit pe căţeluş.

·         Cum putem obţine aceste informaţii?

Răspuns posibil: Povestind întâmplări văzute sau transmise despre comportamentul copiilor şi al câinilor.

2. Pălăria roşie –  SPUNE CE SIMŢI!

    Posibile răspunsuri:

·         Copilul nu a ştiut cum să se joace cu căţelul, poate l-a tras de coadă sau l-a fugărit, iar el s-a apărat şi l-a muşcat.

·         Eu sunt foarte supărată pe copil şi-mi pare rău că acest căţel a fost lovit cu răutate în picior. Vă imaginaţi cât a suferit căţelul? Este cel mai rău copil cel ce repetă fapta lui.

·         Chiar la noi pe stradă sunt câini fără stăpâni şi nimeni nu le găseşte un adăpost. Voi sunteţi de acord să rămână pe stradă? Când plouă nu au unde să se adăpostească!

3. Pălăria verde –  GENEREAZĂ IDEILE NOI

Răspuns posibil:

·         Putem amenaja un adăpost în curtea şcolii, pe scara blocului sau să instalăm cuşti pentru ei, unii pot fi duşi la ţară la bunici.

·         Putem ruga părinţii să ne ajute să scriem o scrisoare primarului pentru a construi adăposturi.

4. Pălăria galbenă –  ADUCE BENEFICII

– Ce se va spune despre noi dacă vom face cum aţi spus?

– Eu cred că părinţii vor fi de partea noastră şi vor construi chiar ei cuşti pentru câini. Vom fi apreciaţi pentru ideile noastre.

5. Pălăria neagră –  ASPECTE NEGATIVE

·         Sunt prea mulţi câini. Câinii ar face mizerie şi zgomot.

·         Nu toţi oamenii iubesc animalele.

·         Ei vor fi tot liberi şi copiii vor fi în pericol.

·         Nu se respectă regulile de igienă.

6. Pălăria albastră –  CLARIFICĂ

Pune o întrebare colegilor tăi să verifici dacă au înţeles conţinutul poeziei.

7. Pălăria albă – TRAGE CONCLUZII

–  Putem să tragem o concluzie?

–  Câinii trebuie protejaţi de primărie şi de oameni. Să li se facă adăposturi.

–  Ce trebuie să facem noi?

–  Să scriem o scrisoare primarului sau să-l sunăm la telefon.

– Iar noi vom continua să-I hrănim şi nu vom uita – “ Nu loviţi câinii!”, “ Faceţi numai fapte bune!”

În concluzie, prin folosirea la oră a acestor metode interactive care stimulează elevul şi îl fac să descopere singur noile noţiuni pornind de la ceea ce cunoaşte, învăţarea are o mai multă eficienţă.

            BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, C. (2014). Pedagogie. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom.

2. Massari, G. (2009). Teoria şi metodologia instruirii. Manual anul II, semestrul I – ID Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

3. Massari, G. (2014). Teoria şi metodologia instruirii. Manual anul II, semestrul I – ID Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.