„NOILE EDUCAŢII”

„Noile educații” sunt definite în programele UNESCO, adoptate în ultimele decenii, ca „răspunsuri ale sistemelor educaționale la imperativele lumii contemporane" de natură politică, economică, ecologică, demografică, sanitară etc. Conținuturile specifice, propuse din această perspectivă, sunt integrabile la toate nivelurile, dimensiunile și formele educației.

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ

„Această preocupare încearcă să sensibilizeze omul faţă de ecosistemul în care îşi desfăşoară activitatea, să optimizeze relaţia dintre om şi natura înconjurătoare. Factorii care generează necesitatea educaţiei ecologice sunt:

- consecinţele dezastruoase ale dezechilibrului dintre mediu si dezvoltare;

- industrializarea nerațională care are ca efect poluarea şi chiar distrugerea naturii;

- apariţia unor boli generate de degradarea cadrului natural de existenţă (poluarea aerului, a apei, a solului)” ( Cucoş, 2006, p. 56).

EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER

„În condiţiile în care timpul liber are tendinţa să crească, oamenii trebuie să fie învăţaţi să se bucure de acesta. Fără o pregătire adecvată, timpul pentru sine poate deveni o povară, un motiv al decăderii, al alunecării în plictiseală si inactivism” (Cucoș, 2006, p. 58).

EDUCAŢIA PENTRU PACE

 „V. de Landsheere distinge între o pace negativă, prin care înţelege absenţa violenţei, a războiului, şi o pace pozitivă, care presupune dispariţia cauzelor conflictelor, inclusiv a violenţei morale, „ascunsă” în familie şi în şcoală” (Momanu, 2002, p. 150). „Educaţia pentru pace cuprinde două laturi: combaterea ideilor şi concepţiilor care favorizează sau cultivă atitudinile ostile, agresive, xenofobe, rasiste etc. şi promovarea şi formarea unor conduite paşnice, de respect, înţelegere între indivizi sau popoare” (Cucoş, 2014, p. 68). „G. Văideanu identifică trei mari categorii de obiective ale educaţiei pentru pace (1992, pp. 12-13): însuşirea unui sistem de concepte-valori, formarea unor capacităţi, formarea unor atitudini pozitive” (Momanu, 2002, p. 152).

EDUCAŢIA PENTRU COMUNICARE ŞI MASS-MEDIA

„Educaţia pentru comunicare şi mass-media urmăreşte formarea unei atitudini selective şi responsabile faţă de informaţie, formarea competenţei comunicative şi a capacităţii de a dialoga etc.” (Momanu, 2002, p. 133).

EDUCAŢIA PENTRU SCHIMBARE ŞI DEZVOLTARE

„Sursa dezvoltării economice şi sociale  o constituie înscrierea în competiţia educaţiei. Dezvoltarea „trece” prin educaţie, progresul se bazează din ce în ce mai mult pe „produsele” educaţiei” (Momanu, 2002, p. 133).

EDUCAŢIA PENTRU RESPECTAREA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI

„Reprezintă o constantă a epocii actuale şi vizează conştientizarea oamenilor în legătură cu drepturile acestora” (Cucoş, 2014, p. 69). „Educaţia nu se reduce la predarea/însuşirea unor reguli rigide, (...) ci trebuie să constituie un exerciţiu de democraţie, de dezvoltare a responsabilităţii şi a spiritului critic. Şcoala oferă un model de practică democratică, astfel încât copilul să înţeleagă, pe baza unor probleme practice, care îi sunt drepturile şi datoriile, sensul şi limitele libertăţii, rezultând din exercitarea drepturilor şi datoriilor altor oameni (Delors, 2000, p. 46). În consecinţă, un proiect educativ cu privire la drepturile omului va include în mod necesar trei componente: cognitivă, afectivă şi atitudinală” (Momanu, 2002, p. 145).

EDUCAŢIA NUTRIŢIONALĂ

„Educaţia nutriţională îşi propune să-l informeze şi să-l formeze pe tânăr în legătură cu valoarea nutriţiei, a selectării şi dozării raţionale a hranei, a pregătirii adecvate a acesteia, a identificării alimentelor autentice, a îngrijirii propriului organism printr-un regim alimentar echilibrat şi adecvat” (Cucoş, 2014, p. 71).

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

„Educaţia pentru sănătate trebuie să vizeze încorporarea unor cunoştinţe cu privire la boală, sănătate, profilaxie etc., (...) formarea unor atitudini şi valori cu privire la importanţa şi păstrarea vieţii, respingerea stării de degradare, respectarea unor reguli de prevenire sau a prescripţiilor medicale. (...) Este o obligaţie pentru om de a-şi păstra sănătatea, de a se feri de pericole şi boli, de a găsi căi şi remedii pentru a se vindeca, de a se menţine într-o stare optimă de acţiune, de gândire, de simţire. Sănătatea este una din valorile vitale, care dă sens şi imbold fiinţei” (Cucoş, 2014, p. 71).

EDUCAŢIA ECONOMICĂ ŞI CASNICĂ MODERNĂ

„Important este nu numai să câștigi bine, ci să știi să te folosești de rezultatul muncii și efortului. Un astfel de tip de educație poate fi conceput ca o pregătire pentru viața de familie pentru administrarea bunurilor personale, pentru utilizarea bugetului personal” (Cucoş, 2014, p. 70).

EDUCAŢIA PENTRU PARTICIPARE ŞI DEMOCRAŢIE

„În afară de instituții, democrația presupune și o cultură politică specifică și atitudini democratice; în consecință democrația este inseparabilă de educație” (Momanu, 2002, p. 133). „Individul trebuie format pentru a-și exprima poziția, pentru a se implica în luarea deciziilor, pentru a fi mereu treaz din punct de vedere civic” (Cucoş, 2014, p. 70).

EDUCAŢIA ÎN MATERIE DE POPULAŢIE (DEMOGRAFICĂ)

„Trebuie pornit de la premisa dreptului la naștere și existență și de la teza mult clamată dar și desconsiderată că fiecare ființă este uncă, irepetabilă un veritabil miracol al existenței ca atare. Educația demografică are drept complement informarea în chestiuni legate de dinamica populației, de specificitatea vieții de familie și de ocrotirea parentală” (Cucoş, 2014, p. 70).

BIBLIOGRAFIE

Momanu, Mariana (2002). Introducere în teoria educaţiei. Iași: Polirom.

Cucoş, Constantin coord. (2014). Pedagogie. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iași: Polirom.