OUTDOOR EDUCATION 
sau

 DE CE ESTE BINE SĂ DESFĂȘURĂM ACTIVITĂȚI ȘI ÎN AFARA CLASEI?

 „Ce aud – uit, ce văd – îmi amintesc, ce fac – înţeleg.”

(proverb chinezesc)

            „Outdoor education” reprezintă o formă organizată de învăţământ, desfăşurată în aer liber, care se bazează pe educaţia experienţială şi pe educaţia ecologică. Ea se realizează atunci când „grupuri mici de oameni participă la diferite activităţi în natură, utilizându-se pe ei înşişi ca resurse pentru rezolvarea anumitor sarcini” (Hammerman, Hammerman & Hammerman, 1985). Formarea omului modern presupune dezvoltarea lui din punct de vedere fizic, psihic, estetic, moral etc., cu alte cuvinte o dezvoltare multilaterală în raport cu exigenţele societăţii contemporane. Educaţia în aer liber „apelează la utilizarea simţurilor: auditiv, vizual, gustativ, tactil şi olfactiv” (Lewis, 1975) şi are drept rezultat „triada cunoştinţe, aptitudini şi atitudini” (Ford, 1981). În timpul acestor activităţi sunt utilizate „interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în curriculum” (Hammerman, Hammerman & Hammerman, 1985).

            „Outdoor education” poate, de asemenea, fi tradusă drept educaţia nonformală. „Acţiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printr-o mare flexibilitate şi vin în întâmpinarea intereselor variate, individuale ale elevilor. Educaţia de tip nonformal a existat dintotdeauna” (Cucoş, 2014, p. 59). La fel şi ideea de educaţie experienţială, care există încă din timpul lui Jean-Jacques Rousseau. Acesta menţionează faptul că „«Legea» educaţiei nu e cuvântul, ci fapta, experienţa directă cu lucrurile. (...) Greşelile nu trebuie evitate, ci valorificate; copilul învaţă din încercările şi greşelile pe care le face, nu din ceea ce îi spune sau îi cere adultul. A pune cărţile în locul cunoaşterii prin simţuri nu ajută, ci mai degrabă împiedică dezvoltarea gândirii şi formarea caracterului. Cea mai autentică învăţare e cuprinsă în marea «carte a naturii»” (Momanu, 2012, pp. 126-127). De asemenea, John Dewey afirma că „experienţa este stimul pentru formare, temei şi rezultat al ei”.                      

            FUNCŢIILE EDUCAŢIEI OUTDOOR

- îmbunătăţirea capacităţii de rezolvare a problemelor;

- îmbunătăţirea muncii în echipă;

- dezvoltarea competenţelor de conducere;

- înţelegerea şi compasiunea pentru mediul înconjurător;

- dezvoltarea competenţelor de supravieţuire în sălbăticie;

- promovarea spiritualităţii.

                                                             

            CARACTERISTICILE SPECIFICE EDUCAŢIEI OUTDOOR

- oferă posibilitatea contactului direct cu natura;

- reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare;

- facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi;

- duce la dezvoltare personală;

- oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale şi mentale.

            OBIECTIVELE EDUCAŢIEI OUTDOOR

- cognitive – abilităţi de gândire;

- afective – abilităţi de comportament;

- psihomotorii – abilităţi fizice.

            Un alt aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de bază ale individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:

- NEVOIA DE A FI RESPECTAT – diferite activităţi în aer liber încurajează copilul să se simtă în largul său, să fie mai deschis, să comunice şi să îşi exprime propriile opinii;

- NEVOIA DE A FI RESPONSABIL – activităţile outdoor oferă copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingerea scopului propus;

- NEVOIA DE A FI ACTIV – implicarea în diferite activităţi sportive, jocuri, plimbări tematice aduce numeroase beneficii dezvoltării fizice şi psihice ale copilului;

- NEVOIA DE A FI INCLUS SOCIAL – este o modalitarte de succes de a depăşi unele dificultăţi ale copilului (psihice, fizice, sociale, emoţionale sau economice), astfel încât acesta să simtă că aparţine unei comunităţi;

- NEVOIA DE A SE SIMŢI ÎN SIGURANŢĂ – profesorul trebuie să identifice posibilele riscuri care pot apărea şi să conceapă un plan de management al acestora.

            UN EXEMPLU DE APLICARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR/PRIMAR

            NUMERE ÎN NATURĂ

         În curtea grădiniţei vor fi ascunse, pentru fiecare echipă, câte zece mere pe care vor fi scrise cifrele de la 1 la 10. Copiii trebuie să găsească fructele şi să formeze şirul numeric. Echipa care reuşeşte să rezolve sarcina cel mai repede va ieşi câştigătoare.

            Această activitate urmăreşte:

-          exersarea capacităţii de a număra până la 10;

-          creşterea încrederii în forţele proprii;

-          dezvoltarea orientării în spaţiu;

-          creşterea gradului de colaborare în cadrul grupului.

            REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1.      Cucoş, C. (2014). Pedagogie. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom.

2.      Momanu, M. (2012). Istoria pedagogieii. Iaşi: Editura Polirom.

3.      Văideanu, G. (1988). Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti. Editura Politică.

4.      Ford, P. (1981). Principles and practices of outdoor/environmental education. New York: Wiley.

5.      Lewis, C. A. (1975). The administration of outdoor education programs.  Dubuque, IA: Kendall-Hunt.

6.      Hammerman, D. R., Hammerman, W. M., Hammerman, E. L. (1985).  Teaching in the outdoors. Danville, IL: Interstate.