„REȚETA” UNUI CADRU DIDACTIC DE SUCCES

            Profesia de cadru didactic implică o serie de responsabilităţi diferite de alte profesii care au în centru tot omul. Atât educatorii, cât şi învăţătorii trebuie să deţină anumite competenţe şi să respecte anumite reguli şi principii didactice care să asigure succesul procesului instructiv-educativ.

            Una dintre competenţele necesare şi de bază ale cadrului didactic este cea cognitivă. Aceasta se referă la pregătirea profesională, adică la informaţiile pe care care le deţine şi este pregătit să le dea mai departe elevilor. De asemenea, un bun profesor trebuie să stabiliească legături atât între conţinuturile mai vechi şi cele noi, cât şi între teorie şi practică, acesta din urmă reprezentând şi unul dintre principiile didactice existente.

            Pe lângă deţinerea informaţiilor pe care le va transmite elevilor, un bun pedagog trebuie să beneficieze şi de o strategie didactică care să favorizeze această trasmitere. Cu alte cuvinte, este necesar ca un cadru didactic să ştie să selecteze atent informaţiile şi să le adapteze nivelului elevilor, adică să ţină seama de zona proximei dezvoltări. Acest lucru este strâns legat de cunoaşterea elevilor şi de respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale. De asemenea, educatorul/învăţătorul trebuie să deţină capaitatea de a proiecta activităţile instructiv-educative astfel încât obiectivele şi competenţele să fie îndeplinite la final de lecţii. El trebuie să încerce să facă evaluarea cât mai obiectivă cu putinţă şi să nu trateze cu favoritism elevii. Mai mult, este ideal ca profesorul să motiveze elevii, să le declanşeze şi să le întreţină interesul, curiozitatea şi dorinţa pentru activitatea de învăţare. Nu în ultimul rând, cadrul didactic deţine un limbaj adecvat, este prieten, confident şi model pozitiv pentru elevii săi. Toate acestea ţin de competenţa psihopedagogică a cadrului didactic.

            O altă competenţă necesară este cea psihosocială şi managerială. Profesorul trebuie să se comporte ca un manager, supraveghind atent întreaga activitate din clasă, antrenând copiii în activităţi şi rezolvând conflictele care apar pe parcursul lor. El este un lider, care îşi asumă răspunderea pentru ceea ce se întâmplă în timpul orelor sale şi nu numai. De asemenea, cadrul didactic stabileşte relaţii de cooperare nu numai cu elevii, ci şi cu familiile acestora şi cu alţi profesori din grădiniţa/şcoala respectivă sau din alte instituţii.

            Pe lângă toate aceste competenţe, aptitudini şi calităţi enumerate mai sus, profesorul ideal trebuie să aibă şi intuiţie, răbdare, empatie, iubire, devotament, corectitudine, seriozitate, tact pedagogic şi multe altele.

            În concluzie, educatorul/învăţătorul poate fi comparat cu o lumânare întrucât el se mistuie pe sine însuşi pentru a lumina calea altora (Mustafa Kemal Ataturk).